luni, 19 august 2013

Daca deschid usa...

Bun venit in DulceaMeaCasa!
Pentru ca e vara, e vacanta si vremea e perfecta pentru lectura :D, va invit sa citim impreuna o poveste tare draga mie, de demuuuuult de tot. Este scrisa de Titel Constantinescu si se numeste.... "Daca deschid usa".
Luati-va copiii impreuna pe pernute, pe balcon sau in gradina si relaxati-va!


  "Copiii se joaca in parc. E acolo un colt pentru ei, cu mult nisip, cu un carusel mic, mic, numai al lor, si flori de toate culorile.
     Cineva a desenat pe nisip o casa. O casa, ca toate casele, cu usa, cu doua geamuri, cu scari.
     Copiii se aduna in jurul celui care a desenat si incep toti sa vorbeasca.
    - La geam trebuie sa aducem o perdeluta albastra!
    - Si o floare.
    - Ba doua.
    - La usa...
    - Ce vrei sa aduci la usa? Usa e usa! Are clanta, are chei si-atat!
    - Da...dar, daca deschid usa?
    Copiii incep sa priveasca unii la altii. E intr-adevar o problema. Dar daca deschizi usa casutei, ce vezi?
    Si casa desenata pe nisip se schimba parca dintr-o data in cea mai adevarata casa din lume. Si-acum sa-i auzi pe copii:
   - Daca deschid usa...spune un baiat mancacios, vad o masa si pe masa, o tava mare cu prajituri. Pe toate le mananc!
     - Daca deschid usa....spune o fetita fricoasa, ma uit repede sa vad cine e dupa usa. Daca vine lupul?
    Laudaroasa abia asteapta sa spuna si ea o vorba:
     - Hmm! Eu, daca deschid usa, gasesc ceva mai frumos decat daca deschideti voi usa.
   Si gata! Atat a avut de spus.
   Iar uitucul spune repede, sa nu uite ce trebuia sa spuna:
     - Daca deschid usa...eu...eu...am uitat! Am uitat ce gasesc!
     - Eu, daca deschid usa, gasesc o rochita alba cu flori rosii! se aude un glas.
     - Eu ... gasesc o bicicleta.
     - Eu... un urs de plus.
     - Eu...o gasesc pe bunica.
   Deodata tacura toti. Vorbea numai fetita aceea cu ochii albastri, care privea casuta desenata pe nisip si  deschidea cu gandul incet-incet usa de la intrare.
    -Eu...o gasesc pe bunica. Bunica are treaba. Si eu ii spun: "Bunico, bunico, vreau si eu sa te ajut!" Si-ncep sa sterg farfuriile si astern fata de masa si tai painea felii-felii, apoi...
    - Apoi...continua o fetita care nu de mult o facea pe fricoasa, apoi aduc scaunele...
    - Si cana cu apa si paharele! spune baiatul care mai inainte se gandise la bicicleta.
    - Si merg la fereastra sa-l vad pe tata venind de la lucru! spune cel cu tava cu prajituri.
    - Si dupa colt o vad venind pe mama si o strig...si...
    In jurul casutei desenata pe nisip, copiii uitasera de tot, de tava cu prajituri pe care voia sa o manance unul singur, uitasera de bicicleta, de rochia alba cu flori rosii, de ursuletul de plus.
    O fetita a deschis usa cu gandul, a vazut-o pe bunica, a ajutat-o sa puna masa si acum toti copiii vor s-o ajute, vor sa pregateasca totul, sa fie cat mai curat si cat mai frumos cand vor veni mama si tata de la lucru.
    Si langa acea casuta desenata pe nisip a mai aparut inca o casuta, apoi inca una, si inca una, si inca una...."

MULTE IMBRATISARI!   OANA

4 comentarii:

copilarim spunea...

Draga Oana... ce poveste minunata!!! MINUNATA!!! :)

claudia spunea...

Oana trimite-mi te rog poza ta care o ai deasupra in blog ca mi-ar placea sa o maresc si sa o fac in stilul meu,mersi mult,O Zi Buna!!!!

dulceameacasa spunea...

E o poveste foarte draga, Rux!

dulceameacasa spunea...

Claudia, sunt incantata de ideea ta. Multumesc.